Bla Bla, Sm.

Știe deja majoritatea de aici că am o boală incurabilă care te face să iei atâtea pastile încât să vezi cai verzi pe pereți. Cai verzi pe pereți.

Ăsta e un intro.
O avertizare, mai mult.
În septembrie 2009 am văzut că nu mai vedeam cu un ochi.
Am stat vreo 2 luni cu gândul că e de la curent, că așa ni se zice de când suntem mici, taci acolo că te-o tras curentu.
În decembrie 2009 am făcut un RMN, e greu să stai la coadă fără plată, toți știm.
Pe RMN scria că e posibil să am scleroză multiplă, a se repeta.
Am țipat la al meu de atunci că nu se poate repeeta că e groaznic sicriul ăla în care îți cântă skrillex 45 de minute. După aia am divorțat.
Nu m-am mai gândit la asta câteva luni. O fost ok.
Până la urmă, când afli că ai cancer numa bei și petreci.
Și-așa o trecut anul.
În 2010 m-o trimis la Târgu Mureș. Am stat 3 săptămâni și m-o trimis acasă. eram prea cuminte.
În 2010 iar, toamna, am ajuns la București, la Fundeni. De la 5 mm leziunile pe creier se măriseră la 12 mm. S-o speriat lumea, am intrat în programul cu Interferon.
Pentru prima oară în viața mea eram într-un program!
Eram în programul cu Moartea Neagră.
Au mai trecut mulți ani cu noi,
A fost și soare-au fost și ploi.
Din 2010 pînă în 2016 am făcut chimioterapie.
O fost zile, spre final și luni în care nu m-am ridicat din pat, nvm.
În noiembrie 2016 am intrat în programul cu Aubagio.
Mi s-o zis ca nu am voie sa beau, să mananc, să mă joc, să scriu, să fac efort, să nu fac efort, să mângâi pisicuțe, să nu mângâi pisicuțe.
O trecut și asta.
Sunt de 8 ani bolnavă de scleroză multiplă.
Și din primul an mi s-o zis că atâta mi-o fost.
Nu zic nimic despre durere și neputință. Nu zic nimic despre suferință și umilință la comisii.
Doar pentru asta aș folosi hashtagul. #Rezist
Pentru viață.

Poezii din tren 2006-2016.

 

Îmi cântă în cap
Ceva cam tâmpit
De unde-am plecat?
Unde m-am trezit?

Deschid ochiu stâng
La ălalt ulcior
Unu lângă mine
E de-a dreptu chior.

E atât de cald
Și simt că ușor
Se transformă trenu
În landul Mordor.

Nu-nțeleg nimic.
Io când am plecat
Geamu era spart
Acuma-i tăiat.

Și-aveam o sacoșă
poate chiar o plasă
Acum am o doamnă
În mână c-o coasă.

Pufuleți doriți?
Mă întreabă ea.
M-am căcat pe mine.
Vai de pula mea.

Poezii din tren. 2010.

 

Mă uit în oglindă
Și-mi vine să mor
Încă 12 ore
Până la Humor.

Nici nu merg acolo.
Când m-o întrebat
M-am pierdut cu totu
Că o și țipat.

Doamna de la casă
Avea un ochi gri
Unu pe albastru
Și-o geacă kaki.

Fie, io mă duc
Am zis înciudată
Și păream mai mare
Și mai încordată

Da nu i-o păsat
Și-acuma eu mor
Mai am 12 ore
Până la Humor.

Poezii din tren,2007, iarna.

Bate vântul tare
Geamul îi crăpat
Lângă mine-o babă
Și-un mâț cocoșat.

O-nceput ninsoarea
Nu mai văd nimic
Baba-și face supă
Din aia la plic.

De picior mă trage
Cineva de-odată
Țip da nu m-aude
Nimeni niciodată

Plâng, mâțul sughite,
Uite o tornadă
Trece și-o apucă
De mână pe babă.

Vine nașul vesel
Și roșu la față:
Biletu matale?
Pula mea de viață.

 

Noul meu volum o să se cheme Poezii din tren

Cine-i mare cât o ușă
Și-are-n mână o păpușă?

Cine-i mic, n-are-un picior
Nici o mână
Și îi chior?

Cine are-n geamantan
Varză, capre și-un curcan?

Cine ascultă manele
Și plânge c-are belele?

Cine o băut spirtuț
Și-acuma stă colăcuț?

Cine pute a șosete
Salam, brici, cremă de ghete?

Toate astea de ghicești
În Iași- Timișoara ești.

Cumpot

Ai mers în cămară
Și-ai rămas uimit
Și-ai țipat și-ai spus
Că te-am păcălit

Că-s numa cartofi
Roșii, merișoare
Miere de albine
Chiar și căprioare

Și că am mințit
Când am zis că-i plin
De mâini și picioare
Și sticle de vin

Și m-am enervat
Și-atunci te-am tăiat
Te-am pus lângă ele
La mine sub pat.